Aurelian Bent este director Tehnic la Compania Cervecera de Canarias. Fără să stea pre mult pe gânduri a acceptat să ne spună povestea lui. Dar mai ales să împărtășească cu cititorii TheTrends cum este viața în Canare. I-am adresat câteva întrebări, iar Bent a răspuns fără ezitare.
- Cum se împacă jobul de director tehnic cu atmosfera de vacanță din Canare?
Sincer? Cum nu se poate mai bine! Pentru mine, jobul de Director Tehnic la compania de bere – Compania Cervecera de Canarias, din Insulele Canare, este un dream job, pentru că am ocazia să fac ce îmi place și mă pasionează, într-un loc cum nu se poate mai potrivit – insulele ”primăverii eterne”. Este adevărat că eu sunt foarte constiincios, mai ales când vine vorba de munca mea, dar în același timp iubesc natura și am grijă să o protejez. Cum? Gestionarea resurselor este o provocare în Insulele Canare, iar misiunea mea este să contribui la producerea berii de aici într-un mod sustenabil.
Revenind la atmosfera de vacanță, este un sentiment foarte plăcut când mă îndrept spre birou și pot admira muntii, printre care si El Teide, o frumusețe de con vulcanic, cel mai înalt din Spania, cu o altitudine de 3.718 m, unde s-a turnat de altfel si filmul Planeta Maimuțelor. Acesta este si primul loc pe care l-am vizitat când am ajuns aici. Am trăit o experiență cu adevărat uluitoare, am luat telefericul până la 3.555 de metri si apoi am urcat o porțiune pe jos, pina in virf, impreuna cu sotia si fiul meu. In fața ochilor ni s-a deschis un peisaj aproape selenar, care ne-a taiat respirația.
Admirând frumusețile locului, nu cred că pot găsi o motivație mai puternică in a încerca să fiu cât mai bun în ceea ce fac.
- Ce te-a determinat să pleci în Canare?
Când mi s-a oferit ocazia să lucrez în Insulele Canare, mi-am zis că este o oportunitate pe care nu o pot rata. Dintotdeauna mi-am dorit să mă fi născut la mare și nu mă înțeleg prea bine cu iarna, așa că nu am stat prea mult pe gânduri. Cum am ajuns însă în această situație? A fost o decizie în interiorul companiei SABMiller, care a considerat că experienta acumulata de mine in acest domeniu va adauga valoare in eficientizarea fabricilor de aici.
Realitatea este că, Insulele Canare se confruntă cu o problemă serioasă în ceea ce privește resursele de apă, o parte din apa potabilă fiind obtinuta prin desalinizarea apei marine. Producția locală de bere este foarte importantă pentru canarieni care, sunt deosebit de mandri si atașați de mărcile lor de bere – Dorada și Tropical – mandrie pe care am intalnit-o si la banatenii din Timisoara. Loialitatea lor izvorâște dintr-o mândrie locală, pe care am avut plăcerea să o descopăr in discuțiile cu colegii mei, dar și cu alti localnici, care povestesc cu multa pasiune despre berea lor.
- Ți-a fost teamă de schimbare?
Nu pot spune că mi-a fost teamă de schimbare, pentru ca familia este cu mine, lucru care m-a ajutat de fiecare data in viata, in multiplele schimbari de locatie din tara, de pina in acest moment.
In mod sigur îmi va fi dor de rude și prieteni, dar și de șeful și colegii din România. Am dezvoltat o relație de prietenie cu fostul meu șef, Alan Sikora, pe care îl consider un mentor al meu și alături de care a fost o adevarata onoare să lucrez. În afară de dorul de casă, nu mi-am făcut probleme în legătură cu modul în care voi fi privit aici, mai ales că Insulele Canare sunt cunoscute pentru un turism intens, deci mă îndoiesc că localnicii mai au vreo reținere când vine vorba de interacțiunea cu un ”străin”.
Din acest punct de vedere, am fost foarte bine primit, iar ospitalitatea celor de aici m-a vrăjit din primul moment. Cu o lunga tradiție în turism, canarienii știu cum să te facă să te simți ca acasă, dar, în același timp, în Paradis. Trecând peste peisajul exotic specific, am fost răsfățat cu cele mai gustoase preparate din pește proaspăt si fructe de mare, amintindu-mi partial de vremea studenției, petrecută în Galați. Pentru că specificul gastronomic al Insulelor Canare se găsește la intersecția influențelor spaniole, africane și latino-americane, am descoperit cu aceasta ocazie bananele flambate însă, rămân un fan al bucătăriei hispanice.
In plus, canarienii stiu sa ia de la viata tot ce este mai bun si sa se distreze pe masura. Compania noastra (CCC) chiar foloseste un slogan pentru berea Dorada si anume „Aqui sabemos” care se traduce simplu „aici stim” cu referire la modul de viata si de distractie al localnicilor.
Legat de dorul de casa as adauga si berea Timisoreana, care va ramine pentru totdeauna in inima mea, datorita calitatilor ei care au cucerit milioane de romani.
- Care e percepția românilor veniți în alte țari pentru a munci?
Pentru români, uneori poate fi o experiență dificilă, din cauza diferențelor culturale, dar nu cred că greșesc când spun că majoritatea dintre ei văd lucrul în alte țări ca pe o oportunitate. Trecând peste adaptarea culturala de inceput, românii se acomodează ușor, îi mai trage în jos dorul de casă, dar per ansamblu, se bucură să aibă ocazia de a experimenta un mediu de lucru cu totul nou.
Chiar vorbeam cu un prieten, care vrea să vină să mă viziteze aici, despre exemple de români plecați să lucreze în străinătate. Concluzia era că, odată ieșiți din zona lor de confort, românii se simt puțin debusolați, dar prin dedicare la locul de muncă ei se adaptează și devin apreciati mai mult decit localnicii. Foarte multi, odata ajunsi aici, nu mai doresc sa plece in alta parte.
- Ce te-a determinat să lucrezi în industria berii? De ce bere și nu altceva?
Primul motiv este pentru ca mi s-a oferit oportunitatea sa lucrez in „bere” chiar de la absolvirea facultatii si apoi, probabil că este evident, pentru că sunt bărbat și foarte rar gasesti un barbat căruia nu-i place berea. Mai departe, e foarte palpitant să iei parte la tot ce se întamplă cu berea înainte de a ajunge în mâinile pasionaților: de la ingredientele naturale folosite pana la metodele moderne utilizate pentru a produce bere de calitate, cu același gust iubit de consumatori. Am intrat în drum drept spre pasiunea mea actuală când m-am angajat la Fabrica de bere Rahova, unde am învățat despre fabricarea berii la nivel industrial.
Partea interesantă din jobul meu este că sunt nevoit să fiu la curent cu cele mai noi tehnologii folosite. Ele avansează într-un ritm rapid, vizând o utilizare cât mai eficientă a resurselor, apropo de elementul principal folosit, și anume apa. La Ursus Breweries, prin experiențele trăite ca Director de Fabrică la Buzău si Timisoara, urmate de perioada în care am ocupat funcția de Director de Packaging & Engineering pe țară, pasiunea mea pentru bere și grija pentru natură m-au ajutat să devin un berar si manager mai bun și să contribui la impactul pozitiv pe care compania îl are asupra mediului înconjurător.
Începând cu anul 2006, am lucrat împreună cu echipa mea din fabrici la optimizarea tehnologiilor folosite si mărirea capacităților de producție dar si pentru a reduce consumul de apă, ceea ce scade impactul asupra mediului și, în același timp, costurile. Tot procesul de producție este cu adevărat fascinant pentru mine.
- Ce îți place cel mai mult la bere?
Probabil că, pe lângă gustul său inconfundabil, cel mai mult îmi place capacitatea pe care o are, asemenea unui magnet, de a aduce oamenii împreună. Așa cum unele băuturi sunt asociate cu diverse ocazii festive, berea este băutura socială cu care sărbătorești orice zi obișnuită împreună cu cei dragi. Nimic nu se compară cu o bere bună, băută cu prietenii, după o zi stresantă de muncă, în weekend sau în vacanță. Pot spune chiar că berea este și un stil de viață, mai ales în cazul meu, pentru că, după facultate, toate eforturile mele profesionale au urmat „calea berii”. După ce mi-am făcut ucenicia la Fabrica de bere Rahova, am lucrat ca si consultant pentru fabrici mici de bere.
Din ce în ce mai familiarizat cu subtilitatile producției de bere, în 1995 m-am angajat la Ursus Pitesti si apoi am continuat la Ursus Buzău, ca Director de Fabrica, urmând ca în 2002 să devin directorul Fabricii de bere Timișoreana. Acesta a fost un moment de cotitură pentru cariera mea, fapt ce m-a motivat să dezvolt o echipă nouă, împreună cu care am implementat o serie de proiecte de modernizare a procesului de producție.
In Canare, brandurile traditionale locale sunt Dorada si Tropical, ambele avand si o varianta premium, din punctul de vedere al retetei si al prezentarii. Canarienii sunt foarte atasati de aceste marci, asa cum sunt si romanii fata de berile noastre, in special Timisoreana si URSUS.
Chiar exista o competitie, cu o traditie indelungata, intre principalele insule, competitie observata si in alte tari, intre orase sau regiuni limitrofe ale acestora. Astfel, provincia Canare are doua capitale – Santa Cruz de Tenerife si Las Palmas de Gran Canaria dar si doua marci de bere. Un singur lucru nu poate fi contestat si anume ca, cel mai inalt munte din Canare se afla pe insula Tenerife. Dar chiar si in acest caz, cei din insula vecina, Gran Canaria, spun ca adevarata maretie a lui „El Teide” poate fi admirata numai de la distanta, in apus de soare, de pe aceasta insula!
- Care este cea mai mare realizare de până acum?
Cea mai mare realizare a mea, este de fapt crearea si consolidarea unei echipe deosebite la fabrica Ursus Breweries din Timișoara, formată din oameni pricepuți și inimosi, ca toti banatenii. Fabrica de la Timișoara a ajuns astazi pe locul I la nivel de SABMiller Europa, din punctul de vedere al performațelor tehnice. Acest nivel a fost obtinut deoarece, fabrica a beneficiat de un amplu proces de modernizare si de extindere a capacitatii dar, in mod deosebit, datorita dedicatiei echipei din Timisoara si a tradiției de aproape 300 de ani în producerea berii.
- Cum vezi industria berii azi versus acum un secol?
Vremurile se schimbă și cele mai evidente schimbări se produc în tehnologie, exact domeniul meu preferat. De aceea, acum la inceputul anului 2014, din experiența mea de berar și atașamentul pentru fabrica din Timișoara, pot povesti ce a însemnat începutul secolului XX pentru berea românească. Una dintre schimbările majore la nivel internațional în producția berii pe atunci, a fost introducerea în fluxul tehnologic al filtrului de bere, inventat de un german, Lorenz Adelbert Enzinger.
Filtrul a ajuns în România în anii 1920 și a fost folosit în premieră la fabrica de bere din Timișoara. Tot atunci, creșterea producției și calității berii erau o necesitate, fabrica fiind furnizorul oficial de bere al Casei Regale din România, așa că a fost construită o centrală frigorifică, pentru a renunța la răcirea naturală a berii cu gheata colectata iarna de pe lacuri.
După 100 de ani, procesul tehnologic nu s-a schimbat radical, obiectivul fiind același, de a produce o bere de calitate.
Industria berii azi stă sub semnul inovației, prin linii complete de producere a mustului de bere, fermentare, filtrare și stocare a berii, sisteme moderne de pasteurizare a berii la sticlă și keg. Un important pas înainte este reprezentat de aparatele moderne și mult mai precise de analiză a berii în timpul producției și după îmbuteliere, folosite în laboratoarele interne. În plus, industria berii are multă grijă azi de eficientizarea resurselor, investind în metode de economisire a apei și energiei, dar și în utilizarea de noi surse de energie regenerabilă, cum e cazul producției de biogaz din statiile de pre-epurare din fabricile de bere ale Ursus Breweries.
- Cum ți s-a schimbat viața de când ai plecat în Canare?
Pe lângă faptul că pot admira în fiecare zi marea, de la fereastra biroului meu sau de acasa, pot spune că viața mea este mai însorită. Poate că datorita vremii frumoase de aici, dar și atmosferei de vacanță pe care o simt când ies să mă plimb sau să înot. În timpul liber încerc să îmi programez câte o excursie pe una dintre insulele arhipelagului, pentru că vreau să profit la maxim de șederea mea aici.
În ceea ce privește viața profesională, lucrurile nu s-au schimbat foarte mult, în sensul că rămân foarte interesat de procesul tehnologic, pentru a îmbunătăți performanța celor doua fabrici de bere din Canare si colaborez cu alte departamente pentru a dezvolta produse noi.
- Ce îți place cel mai mult?
Călătoresc! Plec în drumeții cu fiul si sotia, pentru a admira natura, fac și fotografii, pentru a le arăta prietenilor marturiile peisajelor superbe. Îmi place foarte mult să îmi petrec timpul în aer liber, fie la plajă sau la munte. Din fericire, de când locuiesc în Canare, am ocazia să mă bucur de ambele, relieful fiind o combinație foarte interesantă de munte și mare.
Insulele prezintă de asemenea un spectacol captivant al vegetației, care în Tenerife, in partea nordică este luxuriantă, cu plante diverse, palmieri și tot soiul de copaci, ca dafinul sau abanosul, iar în sud, peisajul devine deșertic, populat de cactuși. Când mai prind un pic de timp liber pe acasă, pun mâna pe o carte SF, mă mai uit la câte un film de blockbuster, la câte un documentar sau ascult muzică.
- Din perspectiva ta, de ce ar trebui să vină românii în Canare…sau nu ar trebui?
Românii, dar nu numai, nu ar trebui să rateze nicio ocazie de călătorie, mai ales în locații exotice cum sunt Insulele Canare. Pe lângă vremea de aici, care este absolut superbă și călduroasă pe tot parcursul anului, atmosfera te vrăjește din primele momente.
Fiind vorba de un arhipelag de șapte insule, fiecare dintre acestea se diferențiază prin ceva, fie că este vorba de vegetația specifică, tipul de plajă sau ofertele de turism, spunând câte o poveste unică. Aceste povești merită descoperite. Eu am aflat doar trei până acum, dar sunt nerăbdător, așa cum mi-am propus până la finalul mandatului meu aici, să vizitez toate insulele din arhipelag, unele din ele fiind considerate niște mici continente din punct de vedere geografic si climatic.
Aici are loc faimosul Carnaval din Santa Cruz de Tenerife care este considerat al doilea la nivel mondial, dupa cel din Rio Janeiro, care atrage sute de mii de turisti in fiecare an.
- Merită să îți dorești să lucrezi într-o țară străină?
Din punctul meu de vedere, este evident că merită, acum depinde și cât de mult îți dorești. Dacă doar cochetezi cu ideea, dar nu faci nimic în acea direcție, șansele sunt slabe să reușești, dar dacă visezi să ai parte de o asemenea experiență, merită cu vârf și îndesat. Pe lângă gura de aer proaspăt pe care o iei din punct de vedere profesional, ai ocazia să experimentezi practici cu totul noi și poți compara modul de lucru specific culturii tarii respective fata de cel din România.
- Ce cărți îți place să citești?
Încă de când eram mic, îmi plăcea să citesc cărți Sci-Fi și de aventură. Din pacate, in ultima perioada, timpul dedicat lecturii „a cam intrat la apă”, iar acum reușesc să citesc totuși câteva pagini înainte să adorm sau în weekend, pe terasa sau la plajă. Preferatele mele sunt romanele din seria Dune a lui Frank Herbert, dar și Fahrenheit 451, despre o lume în care cărțile sunt interzise.
Acum citesc American Gods a lui Neil Gaiman, care e foarte interesantă, însă păstrez pentru răsfoire pe noptieră și The World’s Water, a șaptea ediție din seria de cărți științifice publicate de Institutul Pacific din California, care tratează cele mai noi trenduri în eficientizarea consumului de apă la nivel global. Recunosc însă că, pe lângă Sci-Fi și interesul de serviciu, mai trag cu ochiul și la un ghid de călătorie pentru Insulele Canare, pentru că încerc pe cât posibil să profit și să vizitez cât mai mult.
- Ce faci dacă pleci într-o zi mai devreme de la muncă?
Trag o tură de înotat, de scufundări cu fiul meu sau un meci de padel cu colegii, un sport pe care l-am descoperit aici și cu care îmi încarc bateriile când am ocazia. Ceea ce nu am reușit încă să fac, dar îmi doresc mult, este să încerc ski-ul nautic, cu care cochetez de mult timp. În România, erau slabe șansele, dar aici, cu prima ocazie, abia aștept să incep.
In concluzie berea face parte din viata mea si similar ca in cazul berii Timisoreana „povestea merge mai departe”.