Cel mai nou Cinema City din Capitală (în cadrul Mega Mall) și-a deschis ieri oficial porțile cu o conferință de presă, câteva trailere și secvențe pe care am putut să le experimentăm în sala 4DX, o petrecere și câteva dintre cele mai cool și noi filme care au avut sau urmează să aibă premiera în cinematografele din România.
Am evitat Mad Max: Drumul Furiei, deși acesta a câștigat cei mai mulți fani (știu că îl voi contraria pe colegul meu Marian, mare fan al peliculei, dar subiectul și ecranizarea chiar nu mă atrag; îndrăznesc să recunosc faptul că nici varianta originală, cu Mel Gibson, nu mi-a stârnit prea mult interesul), și am ales să văd un film cu un trailer ce mi s-a părut interesant de prima data când l-am văzut, adică, în timp ce așteptam să intrăm în sală pentru evenimentul de presă.
Este vorba despre Woman in Gold (Femeia în aur), care va avea premiera în cinematografe pe 29 mai. Filmul are la bază o poveste reală, anume cea a Mariei Altmann, o refugiată evreică care luptă pentru a recupera un portret al mătușei sale, confiscat de naziști și expus într-un important muzeu din Viena.
Deși filmul tratează un subiect sensibil și nu a primit prea multe laude din partea criticilor, mi s-a părut o ecranizare foarte bună care m-a ținut cu sufletul la gură, m-a făcut să râd și să plâng.
Ca de obicei, Dame Helen Mirren, care joacă rolul Mariei Altmann, este excepțională (actrița britanică a fost laureată cu premiul Oscar pentru rolul reginei Elisabeta a II-a a Angliei), și nici tânărul Ryan Reynolds, care îl potretizează pe avocatul Randy Schoenberg, nu este rău (personal, îmi place mai mult în roluri de comedie, însă joacă foarte bine și un rol serios, într-o dramă, mai ales că filmul este condimentat, puțin, și cu câteva momente mai amuzante).
Pe scurt, filmul prezintă povestea Mariei Altmann, o refugiată evreică ajunsă la bătrâneţe, care vrea să readucă în familie o imagine a mătuşii sale (deși inițial pictura este denumită Portrait of Adele Bloch-Bauer, ajunge să fie cunoscută ca și Woman in Gold), expusă într-un muzeu din Viena.
Însă tabloul, pictat de Gustav Klimt, ajunge în toți acești ani, de când a intrat în posesia naziștilor, să fie considerat „Mona Lisa Austriei”, iar guvernul austriac este mai mult decât reticent în a-l lăsa să ajungă peste ocean. Tabloul a fost luat cu forţa de nazişti din casa familiei Altmann, iar Maria a fost obligată să plece, lăsând în urmă tot ce a iubit.
Filmul urmărește povestea din prezent a Mariei și a lui Randy, care dau în judecată guvernul austriac pentru a recupera tabloul, însă anumite momente din acțiune o duc pe Maria cu gândul la întâmplarile din trecut pentru a contura întreaga imagine din spatele acțiunii: copilăria liniștită alături de părinții și sora sa, precum și de unchi și mătușă (celebra Adele), nunta, venirea naziștilor (întâmpinați cu flori și urale de austrieci), persecuțiile împotriva evreilor, confiscarea averii, fuga ei și a soțului, remușcările generate de părăsirea părinților.
După mai mult de 6 decenii, ea e hotărâtă să facă dreptate. Cu ajutorul unui tânăr avocat, Maria Altmann va da în judecată guvernul austriac pentru a recupera tabloul care o înfăţişează pe mătuşa ei. Procesul nu este deloc ușor, fiind nevoie de aproape un deceniu pentru ca cei doi să reușească ceea ce pare, de multe ori, imposibil.
Dar deja cred că v-am povestit prea multe și nu vreau să vă stric plăcerea de a-l vedea. Nu-mi rămâne decât să vă invit și pe voi să descoperiți un film bun: Woman in Gold.
